Motto: Noi suntem proiectul nostru

Deși nu obișnuiesc să recitesc ce am scris în lunile anterioare, de data aceasta am recitit cele două articole postate în februarie. Mi se întâmplă, cu stupoare, să descopăr eu însămi, din nou, adevărul din acea ghidare, și abia acum să-i înțeleg întregul sens. Și poate dacă mai recitesc peste alte câteva luni, voi mai descoperi și alte sensuri.

Mă străduiesc de la începutul lunii martie să adun o informație coerentă, care să facă lumină în tot ceea ce se întâmplă în jur. Și cel puțin de vreo două zile îmi tot sună în cap cuvântul “flexibilitate”, despre care știam că am scris într-unul din articolele lunii februarie. Flexibilitatea sau adaptarea la orice schimbare, la orice situație bruscă, la orice este nevoie ca să rămânem în aliniere divină cu calea cea mai înaltă a vieții noastre. O să le iau pe îndelete.

 Prima zi de martie a fost o mirifică adiere de prospețime și de libertate. Pentru mine, a venit cu o puritate nesfârșită de copilărie, de fericire, de bucurie ingenuă a trezirii la viață. Am trăit recunoștință pentru tot ce trăiesc. În zilele care au urmat, cam primele 7-10 zile din martie, au fost un fel de recapitulare a multor, multor tipare vechi, trans-generaționale, ancestrale.

La modul foarte serios privind lucrurile, noi cei din prezent suntem o sumă a întregului nostru trecut, dar și a trecutului întregului nostru neam. De unde și până unde tot neamul nostru trăiește încă prin noi, astăzi? În ce măsură cărăm în oasele noastre memoria ancestrală a strămoșilor noștri? Și în ce măsură viața noastră este cu adevărat a noastră? În ce măsură proiectul vieții noastre ne aparține? Suntem noi cu adevărat liberi?  

Tot ce au trăit străbunicii noștri (și toți au prins războaie, foamete și alte traume ale timpului lor) încă trăiește în noi. Acele frici, forme de protecție, care în acele vremuri le-au salvat viața, în 2020 nu mai sunt valabile, ele devin doar blocaje și tipare degenerate de comportament, care nu fac decât să ne împiedice viața liberă și fericită. Tot ce au trăit străbunicii noștri s-a transmis bunicilor noștri, sub formă de învățături și sfaturi, dar mai ales sub formă de memorii celulare (am putea spune că ADN-ul bunicilor noștri a preluat întocmai programul dat de părinții lor). Loialitatea față de neam a dus apoi ca părinții noștri să preia și să respecte aceleași tipare de la “1900”… Și tot din loialitate față de părinții noștri, ba chiar din iubire, ducem și noi mai departe aceleași tipare de protecție și auto-protecție (“închideri” sau “blocaje”), dar care acum, în 2020, nu ne mai ajută. Vă dau un exemplu simplu:

Dacă străbunicul era plecat în război cu lunile, străbunica știa că e normal ca femeia să-l aștepte pe bărbat acasă, în speranța că se va întoarce viu. Dovada ei de iubire era să-și crească copiii singură și să fie suficient de “bărbată” ca să facă față tuturor greutăților. Tiparul s-a transmis la linia bunicilor. Bunicul pleacă în delegații cu lunile. Viața nu-i mai este pusă în pericol în aceeași masură, dar pleacă totuși fiindcă este nevoit, pentru că asta îi cere autoritatea. Bunica își crește singură copiii. Trăind în vremuri ceva mai moderne, își permite luxul să nu fie chiar atât de “bărbată” ca străbunica, însă are sechele și tipare care îi spun că toți bărbații îi vor răul și că nu poți să ai încredere în nimeni, că toți vor să profite. O fi fost complet adevărat pe vremea războiului, dar deja la vremea bunicilor erau doar tipare rămase active în plan inconștient. Următoarea generație, în vremuri și mai moderne, părinții noștri. Tatăl are atât de mult de muncă la serviciu, încât rareori își vede familia mai mult de o oră pe zi sau în weekend. O altă formă de „bărbat la distanță“. Mama, evident, își crește copiii mai mult singură, făcând slalom printre un serviciu, cumpărături, nevoile copiilor, și poate puține plăceri personale. În final oricum îi învață pe copii că “toți vor ceva de la tine”, că “lumea e un loc periculos” ș.a.m.d. Le transmite verbal copiilor că ei ar trebui să aibă relații fericite (deși ale părinților n-au fost), că ar trebui să-și găsească parteneri care să le fie alături (deși toți “tații” din neam fuseseră plecați sub o formă sau alta), că ar trebui să muncească mai puțin și să se ocupe mai mult de ei (deși exemplul fizic pe care l-au dat copiilor a fost de femeie care face tot și care nu avea niciodată timp să se ocupe de ea).

Exemplul e fictiv, dar sunt sigură că e o temă comună. “Copiii” suntem noi. Avem sau nu un partener, oricum e „la distanță“, e într-un birou de multinațională, și chiar dacă e acasă fizic, atenția îi este tot într-un laptop sau smartphone, mai mult decât în familie. Femeia nu mai știe care sunt limitele și drepturile unei femei, pentru că femeia azi câștigă cel puțin la fel de mult ca bărbatul, trebuie să se descurce în orice situație, că doar nu degeaba poartă pantaloni :)), femeia își duce singură mașina în service, plătește facturile și mai achită și masa la restaurant. Pentru că e “emancipată” (de fapt joacă jocul străbunicii). Dar nu-și permite luxul de a face o baie relaxantă pentru că are prea multe îndatoriri. Nu are timp să admire florile și să stea un pic în Yin-ul (esența femininului) ei lăuntric, pentru că cerințele vieții Yang (esența masculină) o scot mereu din matcă.

Oare nu ne jucăm pe liniile ancestrale? Oare nu se joacă liniile ancestrale în noi, prin noi? Cu ce suntem mai unici și mai evoluați dacă jucăm aceleași jocuri, doar că alegem alte metode de manifestare…?... Poate că în vremea războiului străbunica știa că e prea riscant să naști un copil, pentru că ar fi murit de foame. În prezent, un adult manifestă fie obezitate fără cauză aparentă, fie dimpotrivă păstrează un corp extrem de slab, oricât ar mânca (în amintirea foametei străbunilor), fie infertilitate (pentru că nu sunt condiții suficient de bune ca să aduci pe lume un copil), fie multe, multe alte tipare care duc la blocaje și boli. ADN-ul nostru e ca un hard care stochează o informație, pe care apoi procesorul o citește iarăși și iarăși și o transpune în forma cea mai acceptabilă și mai accesibilă. Se schimbă doar registrul de imagini.

Am făcut tot preambulul acesta lung pentru a vă stârni să intrați în interior, să vedeți dacă nu cumva situația actuală – panică, frică, teroarea că se golesc magazinele și nu vom mai avea resurse (deși trăim în cea mai consumeristă societate pe care a cunoscut-o Pământul până acum), amenințarea limitării libertății personale, de mișcare și de exprimare – nu sunt cumva reiterări ale memoriei ancestrale de pe întreg globul. Frica se joacă în noi doar în măsura în care încă “trăiesc” în noi tiparele vechi, trăite de strămoșii noștri. Vă provoc să vedeți asta. Să vedeți cum întreaga situație actuală este doar o oglindire exterioară a multor frici interioare, care nu-și mai au rostul în acest punct al evoluției pe Pământ.

Eu văd o scuturare puternică de vechi la nivel colectiv, planetar. Dacă nu-și face fiecare treaba lui la nivel individual, energia planetară ne forțează să ne facem treaba la nivel colectiv. Să scuturăm efectiv în ADN-ul nostru amintirile și programele care ne țin în limitare, în inchidere, în “protecție” față de atacuri invizibile…

*

“There is no turning back” (Nu mai este cale de întoarcere) scriam în acest articol din februarie. Atunci mi se părea că mesajul e simplu, dar iată că acum îi descopăr valențele multiple. Cu adevărat, nu avem cum să ne considerăm evoluați, rasa superioară, spirituali sau cum vreți voi, dacă încă ne mai jucăm în trecut. Dacă încă mai cărăm bolovanul trecutului la deal, în prezentul și în viitorul nostru. În primele 2 săptămâni din martie am trăit recurent sentimentul că “Începe o viață nouă”. Ba chiar am toastat pentru asta, fix la Luna Plină din Fecioară din 8/9 martie.

“Pentru o viață nouă!”. Și imediat după această Lună Plină s-a întețit nebunia exterioară, “amenințarea”. Înțelegem că orice Lună Plină este un moment de culminare, de apogeu al unui proces. În același timp, este un punct în care “se pune lumina” pe aspecte care au crescut până atunci. Fecioara, ca simbolistică a semnului, vorbește despre puritate, curățenie, sănătate, obsesia pentru detalii mici, precum și despre serviciul în folosul comunității. De asemenea, Fecioara este un semn care răspunde în fața autorității și care respectă ierarhia, indiferent dacă-i convine sau nu. Și tot simbolistica Fecioarei vorbește despre strângerea roadelor. Iată-ne deci la momentul strângerii roadelor semințelor ce le-am plantat nu doar în ultimul an, ci poate chiar în ultimul ciclu planetar. Vă sugerez să vedeți implicațiile momentului la nivel social și colectiv, mai mult decât trăsăturile nativilor din semnele amintite. Vorbim de arhetipuri.

De partea cealaltă, în semnul Capricornului (care din nou vorbește despre structură, și care guvernează oasele), avem parte de sobrul Saturn și de impunătorul Pluton. Completate în dansul cosmic de Nodul Sud (trecutul, inconștientul), Marte (agresiunea, focul, inflamația), Jupiter (“Lupa lui Dumnezeu” care scoate tot ce a fost băgat sub covoraș, cel care expansionează tot ce găsește în cale spre a se curăța) și, la momentul în care vă scriu aceste rânduri, inclusiv Luna. Ca să fie treaba-treabă, tot ciucurele de planete mai sus menționate sunt în cuadratură cu revoluționarul Uranus (ce ține de noile tehnologii și de răspândirea “virală”, fie că vorbim de mediul online sau…nu). Cine așteaptă să ne hotărâm în ce parte mergem, înainte sau înapoi? Nodul Nord de pe primele grade din Rac. Haideți să dezvoltăm contextul.

Capricornul are legătură cu oasele, scriam mai sus. Ce reprezintă oasele? Oasele stochează amintirea strămoșilor noștri, sunt păstrătoarele înțelepciunii străvechi, ale curajului supraviețuirii. Din oasele strămoșilor căzuți în lupte sau în pașnicele cimitire s-a format țărâna, din care noi azi ne hrănim. Țărâna, din care s-au hrănit și părinții noștri și din care s-au format și oasele lor. Pământul ne sprijină cu toată înțelepciunea strămoșilor, astfel ca noi să nu mai repetăm greșelile lor, și ca să nu mai ajungem în aceleași puncte de dramă și de traumă. Calciul pe care mama îl transmite pruncului prin laptele matern, vine din oasele ei [Calciul=molecula lui Dumnezeu, are legătură cu credința și cu măsura în care acceptăm să primim Adevărul divin. Calciul se procesează la nivelul Chakrei Gâtului. Vezi și paralele cu deschiderea gâtului din articolul acesta]. Laptele care ne-a hrănit este în legătură directă cu Pământul, cu întreaga planetă, și cu mama noastră, fizică și simbolică. Când vom face pace cu moștenirea noastră?

Dacă scheletul nostru nu se poate asambla orișicum, ci doar după o schemă foarte clară, după o structură precisă, la fel și viața noastră și deciziile noastre ar trebui privite prin necesitatea aceleiași structuri bine-definite și corecte. Un schelet diform duce la probleme ale organelor interne. Întreaga structură a societății noastre se restructurează  și anul acesta (și în tot periplul 2020-2025) asistăm la re-structurarea profundă a scheletului pe care funcționează societatea, dar și indivizii în parte. După cum pentru un deget bolnav suferă tot corpul, la fel și pentru un individ bolnav suferă întreaga structură socială. Separarea și izolarea sunt necesare și utile doar pe nivelul de conștiință minimal, în care fiecare individ reprezintă o entitate independentă. Dar, la nivel complet funcțional, fiecare individ este o celulă a unui organism multidimensional. Și după cum celulele unui organism știu una despre alta și au mecanisme de protecție și de într-ajutorare, la fel și indivizii unei societăți au nevoie să știe unii despre alții și să conștientizeze că nu pot unii fără alții.

Mai fac aici o paralelă: Oasele, în Medicina Tradițională Chineză, țin de elementul Apă (din Ciclul Celor 5 Elemente). Oasele, în perspectiva MTC, sunt hrănite prioritar de către Rinichi. Iar Rinichii, cei care sunt depozitarul înțelepciunii străvechi și a curajului supraviețuirii, sunt afectați de FRICĂ. Frica, ca emoție distructivă, afectează Rinichii, suprimând “curgerea apei interioare”. În plan secundar, rinichii afectați și slăbiți nu mai pot hrăni oasele, prin urmare acestea devin fragile și nu ne mai putem baza pe ele. Oasele pierd Calciul. Calciul spuneam că este “molecula lui Dumnezeu” ce ține de credință, încredere în ceea ce este. Rezultă că frica anulează credința. Simplu, nu?

Când Dumnezeu e cu mine, de cine mă voi teme?

Saturn este “Marele Profesor”, este figura paternă sau figura de autoritate din viața fiecăruia. Este nevoie acum să vină o autoritate exterioară să ne impună niște reguli pe care suntem obligați să le respectăm, aparent pentru binele nostru individual și colectiv. Intențiile sunt cu siguranță cele mai bune. La fel cum bunicii noștri știau ce era mai bine pentru părinții noștri, ce școli ar fi trebuit să urmeze aceștia și ce drum în viață să-și aleagă. La fel cum părinții noștri au știut ce era mai bine pentru noi, cum ar trebui să ne trăim noi viața, ce școli să urmăm, ce pasiuni să ne ignorăm și ce job-uri bine plătite să alegem, ce iubiri și ce talente să închidem în noi, pentru ca să fim mai acceptabili într-o societate liniară… Iertați-vă strămoșii și faceți pace cu alegerile voastre. Nu autoritatea vă ține în izolare, ci voi de voi înșivă, de interiorul vostru, de dorințele cele mai calde ale sufletului vostru.

Pluton (pe care l-am descris în detaliu în acest articol) ascunde cel mai mare potențial de creștere și de transformare. Moartea, dizolvarea, deconstrucția – fizică sau simbolică, reprezintă doar punctul de trecere (prin alchimie) către un nou stadiu de dezvoltare, către o Nouă Viață, către o Nouă Dimensiune. Perspectiva schimbă realitatea. Perspectiva observatorului schimbă natura Realității. O creează. Verificați-vă perspectiva asupra lucrurilor importante din viața voastră. Asumați-vă o perspectivă personală, autentică. Lucrați în interior, căci acesta generează exteriorul.

Jupiter, supranumit “Marele Benefic” (pe care l-am descris în detaliu în acest articol), acționează ca o lupă de mărire, ce face să devină vizibile toate neconcordanțele, toate mizeriile, toate scamele ascunse, pe care eram tentați să le acceptăm pe principiul “merge și-așa”. Universul în acest moment ne cere să cernem cu atenție ce este tolerabil și ce nu. De câte ori am spus că nu mai acceptăm un lucru în viața noastră și totuși l-am primit iarăși, l-am repetat mecanic, doar pentru că nu ne permiteam să ne luăm un pic de timp de introspecție spre a vedea ce este în mod real valabil și benefic? Care este binecuvântarea ascunsă în mijlocul furtunii? Ce lecție măreață de putere personală învățăm fiecare din această situație?

Marte, generic amintit ca “zeul războiului”, mai era în antichitate considerat și Păzitorul Căminului, păzitorul Focului Sacru din vatra familiei. Oare o amenințare care pare să vină de peste graniță este reală? Este mai reală amenințarea pe care noi înșine o reprezentăm față de valorile sacre ale căminului? În astrologia medicală, Marte este responsabil de formele de inflamație, de formele acute, de manifestările cu febră în puseuri. Oare febra nu este un alt simbol al Focului Sacru purificator, care curăță totul în urma sa? Lucrați la trezirea focului vostru interior și transmutați orice urmă de toxină, de aparentă amenințare din interiorul vostru. Împrieteniți-vă cu Focul Sacru, cu esența focului, astfel ca să nu vă mai temeți de orice foc exterior. Aprindeți focul în suflete, și mai apoi pe cel din vatră, readuceți căldura în căminul vostru interior, căci frigul îngheață sufletele.

E momentul să onorăm toată încărcătura Trecutului și a inconștientului (Nodul Sud), să ne facem temele, și să privim cu încredere și bucurie spre Viitor și Direcția în viață (Nodul Nord). “There is no turning back” (Nu e cale de întoarcere). Cine rămâne tributar Vechiului, înseamnă că la nivel de Suflet a ales să plece, spre a relua același tip de experiență în alt plan. Cine alege să privească spre Viitor, înseamnă că-și asumă Întruparea și își onorează Menirea sacră, și aceluia nu-i va sta nimic în cale.

Sunt convinsă că această “criză” va ține fix atât cât este nevoie ca un număr suficient de indivizi să-și facă temele interioare, să-și facă pacea cu strămoșii pe care încă îi poartă în oasele și în sângele lor. Va ține suficient de mult ca suficient de mulți să se trezească, să-și dea seama că realitatea pe care o trăiesc nu au ales-o, nu au creat-o, ci doar joacă într-un film vechi reeditat cu actori noi, suficient de mult ca suficient de mulți să se trezească să-și accepte propria putere de creatori de realitate și să o manifeste în concordanță.

SITUAȚIA NU POATE REVENI LA NORMAL.

SITUAȚIA POATE DOAR EVOLUA CĂTRE NORMAL.

Trecutul care a dus la manifestarea prezentului nu a adus o “normalitate”. A adus o degenerare a dorințelor oamenilor și o acceptare tacită a unor anormalități. Sunt foarte convinsă că vom asista la o schimbare colectivă de perspectivă, asupra valorilor reale, valorile familiei, valorile personale, valoarea vieții în sine, valoarea sănătății, dar și valoarea naturii, a Pământului. Poate că e nevoie de o amenințare nevăzută ca să reducem circulația mașinilor și a avioanelor și să dăm o șansă aerului să se curețe. Poate că e nevoie să ne facem griji pentru sănătatea celor dragi pentru a le oferi atenția și timpul nostru. Poate că e nevoie de un concediu forțat în izolare la domiciliu ca să avem timp să ne reconectăm cu noi înșine.

Noi nu suntem proiectul strămoșilor noștri. Noi suntem proiectul unui Dumnezeu-Sursă, al Sinelui nostru superior, din care întrupăm o mică bucată. Noi suntem proiectul măreț al Dumnezeului pe care îl întrupăm.

Dacă ți-a plăcut articolul, dă-ne un LIKE și împărtășește-l cu prietenii!

Sursa foto 1: https://angelichealingbydanica.com/blogs/angelichealingmessages/115825285-blessing-in-disguise

Sursa foto 2: https://www.tcmworld.org/what-is-tcm/five-elements/

Sursa foto 3: https://mettahu.wordpress.com/2014/02/16/blessings-in-disguise/

Dacă vrei să susții activitatea acestei pagini și publicarea cât mai multor articole gratuite, poți contribui cu o donație aici donează prin PayPal