07.07 și „ceva” m-a trezit fix la ora 07:07. Intra lumina Soarelui pe geam, dându-mi un sentiment de energie, calm, bucurie și acel gen de nerăbdare a așteptării când știi că ceva bun urmează, dar nu știi exact ce sau când. Primul gând a fost la Raportul energetic al lunii iulie. E zi de portal, nu mai e vreme de așteptat.

Spuneam în iunie și în mai că pe la luna iulie vom traversa un culoar de schimbare și separare a liniilor temporale. Acest proces nu a început acum și nici nu se termină acum, însă este o perioadă cam de 10 ori mai intensă în acest sens față de orice ală perioadă de schimbare, alegere și separare de linii prin care am trecut până acum.

Ce numesc linii temporale și cum ne dăm seama atunci când le schimbăm? În primul rând, e nevoie să înțelegem că Ființa noastră nu se rezumă la realitatea fizică pe care o observăm zi de zi. Aceasta este DOAR o versiune, doar o linie în care conștiința noastră pământească se joacă, cât de cât conștient. Dar dincolo de conștiența noastră 3D, planurile existenței sunt mult mai multe. Din perspectiva umană, nu avem conștiența plenară a tuturor posibilităților care se desfășoară în Realitatea mare, în Jocul Divin. Cu toate astea, Alegerile pe care le facem în fiecare moment al existenței noastre ne determină linia pe care urmează să mergem în continuare. Nimic nu e bătut în cuie. Există niște jaloane mari, trasate de Spirit (să-i zicem Sinele nostru divin) și acceptate de Suflet în planul dintre încarnări. Ființa încarnată în planul fizic nu mai are accesul total la acea cunoștere și la alegerile făcute de la nivel Supraconștient, însă evenimentele din viața fizică ne conduc către îndeplinirea/bifarea acelor jaloane pe care le pomeneam mai sus.

Aici intervine noțiunea de Flow/Flux, sau a te lăsa în ghidarea pe care Sufletul și Spiritul (sau Sinele Supraconștient) ți-o scot în cale în fiecare moment al existenței. Ce facem noi oamenii cel mai adesea este tocmai să ne opunem atingerii acestor jaloane (ce fac parte din îndeplinirea Misiunii noastre divine), pentru că, de-a lungul vieții umane, ne setăm anumite dorințe și înțelegeri (reduse, în esență, ca nivel vibrațional) de la care nu vrem să facem rabat. Atunci când alegerile noastre 3D nu se pliază pe planul divin, apar probleme, șocuri, schimbări de rută neprevăzute (neprevăzute de la nivelul minții noastre), pentru că întregul Univers conspiră ca noi să ne atingem cel mai înalt potențial. Este bine cunoscut aspectul conform căruia oamenii, în majoritatea lor, au tendința de a se mulțumi cu „o viață liniștită”, lipsită de semnificație. Iar pentru îndeplinirea acelei Misiuni superioare, de multe ori este nevoie să parcurgem niște lecții (asumate la nivel de Suflet) însă neasumate la nivel de minte inferioară.

Nimic nu este lipsit de o logică superioară, nimic nu este la întâmplare în Planul Divin, doar nouă ni se poate părea așa. Doar nouă ni se poate părea că cineva sau ceva din exteriorul nostru ne poate face ceva neplăcut care pare să ne abată de la calea pe care credeam că ne-am ales-o. În Realitate, orice eveniment „exterior” este o demarcație pe Calea divină, care are rolul de a ne re-Alinia la direcția cea mai potrivită.

De exemplu, cartea VIBRAȚIA – Calea către Sine a apărut dintr-o astfel de schimbare a liniei temporale. Scrisul a fost întotdeauna în planul meu divin, și am știut asta încă de când eram copil. Însă evenimentele din viața mea exterioară începuseră să tindă către o altă direcție, în care mi-aș fi epuizat sau ignorat Darurile. Așa că, de la un punct de aparentă creștere și înflorire în ceea ce eu credeam a fi direcția potrivită, dintr-o dată evenimentele s-au precipitat în așa fel încât a trebuit să renunț la direcția pe care o alesesem cu mintea, până-ntr-acolo încât singura șansă pe care o aveam a fost să mă las Ghidată, să las să se manifeste prin mine ceea ce era parte integrantă din Misiunea mea. Cu timpul am început să înțeleg și să accept, întregul proces al re-devenirii mele aducându-mi din ce în ce mai multă bucurie și împlinire.

Cum s-a întâmplat această redresare pe Cale? Într-o oarecare zi, constatând că lucrurile pentru care lucram să le cresc îmi aduc din ce în ce mai mult efort, neîmplinire, greutate, oboseală, suferință etc, am făcut o cerere, sau mai bine zis un Decret, conectându-mă atât cât am putut de bine cu Ghizii mei, cu Sinele superior, întrupându-mi căt de bine am putut toată Puterea de la nivel de Suflet și de Spirit, prin care AM COMUNICAT Alegerea mea entităților superioare ce formează „Sfatul Înțelepților” așa cum îl percepeam eu. Eram în fața lui Dumnezeu și a Arhanghelilor. Nu am implorat, nu am cerut dintr-un spațiu lipsit de putere, dintr-un spațiu de victimă a universului. Mi-am asumat toată Puterea pe care venisem să o manifest pe Pământ și dincolo de aceasta. Mi-am asumat o hotărâre, conștient. Am stat mult și am cumpănit dacă îmi voi putea duce decizia la bun sfârșit și am ales să-mi asum și efortul de a-mi onora Alegerea.

Toată povestea asta se desfășura „la ceas de seară”, într-o introspecție profundă.  Am adormit cu convingerea absolută că mesajul meu a fost auzit în Univers și că voi vedea rezultate în realitatea mea fizică. A doua zi m-am trezit ca și cum nimic nu se întâmplase, totul arăta la fel, totul părea să fie la fel. Însă, în aproximativ 24-48 de ore, am constat că au început să se întâmple lucruri în jurul meu, în realitatea mea, care îmi dădeam seama că ma aduceau mai aproape de ceea ce hotărâsem.

Aceasta a fost prima dintr-o serie de experiențe similare, asumate conștient. Cea mai recentă a avut loc acum circa o săptămână. Ceea ce am setat ca Realitate asumată în câmpul meu de conștiință, a doua zi dimineață la prima oră și-a arătat roadele. Prima discuție de dimineață la cafea mi-a adus aminte de procesul pe care il stabilisem seara înainte de culcare și mi-a adus confirmarea că „ceva” s-a schimbat într-o direcție.

Înțelegem că în planul material, este nevoie de un „buffer time”, de un timp oarecare ce trece între momentul conștientizării, al setării programului de funcționare, și materializarea lui. De seara până dimineața, pentru mine, este pauza magică perfectă pentru ca Universul să pună lucrurile în mișcare, și pentru ca mintea mea să poată accepta schimbarea. Ce rămâne, în planul nostru, este asumarea până la capăt a Alegerii noastre. Nu putem să mergem înapoi, sau cel puțin nu am descoperit eu încă metoda. Însă, orice alegere poate fi înlocuită, ulterior, cu o altă alegere.

Dacă priviți seria aceasta a Alegerilor, este ca și cum v-ați uita la un model fractal. Sau la tulpina unui copac, dacă vreți. Tulpina copacului este similară cu Calea. Copacul poate crește doar în sus, nu poate crește în jos, nu poate descrește. Poate naște o ramură, de exemplu spre stânga. O dată crescută, ea nu mai poate fi retrasă înapoi în structura copacului. Dacă ramura a crescut totuși într-o direcție „greșită”, ea riscă să se rupă, să fie „tăiată” de forțe exterioare. Recalibrarea pe Cale se face în momentul în care o altă ramură începe să crească, să spunem spre dreapta, ca să echilibreze structura copacului. Modelul Fractal poate doar să crească, să evolueze, nu poate stagna și nici nu se poate retrage. Singura șansă de a ajunge din nou la origini este să „înflorească” până ce umple tot spațiul disponibil.

Când vorbim despre linii temporale, imaginați-vă tocmai această structură ramificată a unui copac. Din punctul în care sunt, nu pot nici să stagnez, nici să mă întorc în trecut. Pot să merg doar înainte, singura opțiune este să înfloresc. Dar sunt nevoit să aleg o direcție de creștere, să-mi asum o Alegere, aceea de a crește o ramură sau altă ramură, într-o direcție sau în alta. Trebuie să iau în considerare că nu pot crește direct ramura cea mai măreață din vârful copacului, câtă vreme copacul meu este abia un copăcel firav. El are nevoie în primul rând de rădăcini puternice (și pe vindecarea și împământarea rădăcinilor se lucrează intens de ceva vreme, vorbim aici și de vindecarea programelor ancestrale, și de crearea unei fundații puternice pentru Noua noastră viață). Apoi, are nevoie să-și dezvolte o tulpină cât mai dreaptă și mai rezistentă (aici intervin multiplele experiențe de învățare, numite și lecții, care ne-au modelat o viziune asupra vieții și asupra noastră în ansamblu). Apoi, vine un astfel de moment de Separare de Linii, adică a Alege care este următorul meu pas asumat. Aleg să cresc o ramură în stânga sau în dreapta. Nu am cum să nu aleg. Lipsa unei alegeri conștiente este tot o alegere, în care las Puterea mea naturală, Darul meu divin, să fie aservit de alții, de un context „exterior”. Dacă nu mi-am asumat o alegere de a crește sămânța mea într-un pământ fertil, atunci trebuie să suport consecințele de a crește într-o crăpătură din asfalt, pentru că acolo m-a purtat curentul vieții sau circumstanțele „exterioare”.

Pentru a urmări și mai multe articole, dă click aici.

Sursa foto: reproducere după Arborele Vieții de Gustav Klimt: https://paintingandframe.com/prints/gustav_klimt_tree_of_life-14738.html

Dacă vrei să susții activitatea acestei pagini și publicarea cât mai multor articole gratuite, poți contribui cu o donație aici donează prin PayPal