Blog - Contempland la lista de valori personale :)
Stau în contemplare de sine. Contemplare de mine. Adică, stau de vorbă cu mine, mă gândesc la mine, încercând să mă poziționez pe mine ca individ în intervalul unei scale de valori la care mă raportez în general. De fapt, pentru a-mi putea stabili "lista de valori" și "lista de priorități", am nevoie mai întâi să știu care sunt valorile mele, în funcție de care îmi setez și prioritățile.
Mă abțin puternic de la a judeca, dar îmi păstrez un ochi obiectiv. Mă abțin de la a judeca pe oricine, dar mai ales pe mine.
De exemplu, acum două seri am avut o mare satisfacție de sine în momentul în care, deși obosită după o zi lungă de muncă, am reușit să citesc și 2 capitole dintr-o carte pe care o ador. O ador, pentru că îmi aduce aminte cum aș putea să fiu, dacă mi-aș da voie să mă prioritizez și să pun "efortul față de mine" la rang de ritual de creștere, mai presus decât risipirea în toate direcțiile pentru a-i ajuta pe alții, alții care nu depun acel gram de efort personal pentru a se crește pe ei.
Cărțile sunt o lume întreagă și, pentru mine, au jucat mereu un rol important. Îmi amintesc perioadele din copilărie când, dacă mă prindea seara cu o carte în mână, făceam lejer o noapte albă pur și simplu pentru că nu o puteam lăsa, iar dacă era weekend sau vacanță, a doua zi mai mult ca sigur o petreceam în cele mai ciudate poziții ca să nu amorțesc de tot citind.
Revenind la lista de valori, apreciez oamenii care citesc, care își alocă timp (sau fac un efort personal) pentru a se cultiva, pentru a-și lărgi orizonturile și pentru a crește. Mă apreciez pe mine când reușesc să fac asta, și sufăr când nu reușesc, de parca nu m-aș mai hrăni cu hrană bună pentru suflet.
Recent, am investit într-un curs online care n-are legătură cu nimic din ceea ce fac la ora actuală. Tehnic vorbind, este posibil să nu mă ajute din punct de vedere profesional, deci investiția e oarecum riscantă și necuantificabilă. Și totuși, indirect, este ceva după care sufletul meu tânjește de ani de zile. Să zicem că face parte dintr-un vis al meu despre mine. Prin urmare, este un cec în alb pe care l-am semnat pentru mine, pentru creșterea mea.
Rezultă că principiul de creștere de sine este o valoare importantă pentru mine. Da, pot să fac concesii în ce privește timpul petrecut pe Netflix (uneori uit cu lunile că există!), uneori fac concesii în privința somnului (parcă m-am născut obosită, dar dacă acesta este singurul timp de unde pot să mai trag un pic, o fac și pe asta), uneori fac concesii în ce privește curățenia în casă (nu e de lăudat, dar dacă am un proiect mai important sau o inspirație care nu suferă amânare, lasă că praful nu se supără să mai stea 2 zile până îl șterg)... Dar de la valoarea mea de creștere, îmi dau silința (uneori spre supărarea sau nedumerirea celor din jurul meu) să nu mă abat și să nu fac concesii. Ce-am descoperit de-a lungul timpului este că, o concesie făcută azi față de creșterea mea personală și față de hrana mea sufletească, mai devreme sau mai târziu va urla la mine, venind vijelios să-și ceară drepturile, și ghici ce: atunci va trebui făcut totul pe repede-înainte, de nevoie și nu neapărat de plăcere. Pentru că suntem studenți la școala vieții noastre, nu a altora. Iar un curs la care am ales să nu participăm, sau un examen pe care îl amânăm, ne va striga din urmă.
Apreciez oamenii care își fac munca cu pasiune, oricare ar fi domeniul lor. Nu înțeleg în ruptul capului de ce unii aleg să se plângă veșnic de șefii lor sau de salariul lor, de condițiile de muncă, în loc să încerce să aducă pasiunea în viața lor. Nimeni nu te ține legat de un loc de muncă. Știi câți alții și-ar dori să aibă șansa ta și să fie în locul tău? De ce să ții locul ocupat dacă ție nu-ți place? N-ar fi mai bine să cauți tu pasiunea ta în viață, și să o manifești cu iubire? N-ar fi mai bine să trăiești o viață plină de pasiune decât una plină de frustrare? Nimeni nu te poate ajuta să facă asta în locul tău, decât tu.
Deci da, ador să fac lucruri cu pasiune, ador să iubesc ceea ce fac, și fac doar ceea ce iubesc. Cel puțin profesional, acesta a fost un obiectiv pe care am reușit să-l ating cu destul de mult succes în ultimii aproximativ 10 ani. Starea aceea de victimă legată de un loc de muncă sau de un angajator îmi repugnă atât de tare, încât prefer sa nu o fac. Punct. Libertatea de decizie (care vine la pachet cu nevoia de asumare) este o valoare pentru mine. Decât să mă supun deciziilor altuia și să mă frustrez, decât să ajung să mă consider o victimă, prefer să-mi iau propriile decizii și să-mi asum și riscurile, și câștigurile.
Dacă îmi vei spune că ai nevoie de bani pentru plata facturilor sau ca să-ți crești copiii, îți voi spune doua lucruri:
-banii pe care ii dai pe facturi arată un nivel de trai. Mai bun decât al altora care, neavând parte de serviciile de care tu beneficiezi, nu au nici facturi de plătit, deși poate și-ar dori. Prin urmare, ar trebui să mulțumești atunci când vin facturile la plată, e un semn de trai bun. Dacă ai trăi în tomberoane, sigur nu ai plăti facturi. Așa că ai grijă ce-ți dorești.
-banii de care ai nevoie pentru creșterea copiilor, sunt cu dus și întors. Copiii vin cu bucurie de la Dumnezeu și cu daruri. Știu multe cazuri în care apariția unui copil a adus părinților o slujbă mai bună, o casă nouă etc. Dar dincolo de asta, gândește-te la copiii tăi ca la copia ta în viitor. Ce vor învăța ei de la tine, dacă te văd mereu stresat și nervos, dacă – atunci când au nevoie de atenția ta – tu le spui "nu se poate, nu vezi că muncesc?". Vor învăța că mama/tata nu are timp pentru ei, că nu-i iubește, că nu sunt suficient de buni ca să le acorzi atenție. Deși, în conștiința ta, ești convins că muncești pentru binele lor. Stai un pic și cântărește gândurile astea. Care e binele cel mai înalt al copilului tău, și al tău implicit?
Ador oamenii conștienți, care nu dau pe mere ce iau pe pere. Adică faci niște eforturi într-o direcție ca să obții ceva, dar apoi pierzi sau să consumi excesiv acel ceva, ca să reglezi pagubele pe care le-ai făcut în timpul cât urmai (inconștient) acea direcție, obsesiv. Aici vorbesc și despre bani, și despre sănătate, și despre familie, despre bucurie și multe altele.
Visul tău este format dintr-o serie de valori personale (verifică dacă sunt într-adevăr valori personale!), ce duc la o serie de priorități personale. Verifică dacă nu cumva valorile pe care le crezi ale tale vin de fapt dintr-o frică ascunsă, poate ancestrală. Verifică dacă visul tău nu se bazează doar pe nevoia de bani (frica de a pierde - ce?) și dacă nu cumva pierzi mai mult pe drum?
Oamenii de succes pe care i-am întâlnit, dar acei oameni care real sunt împliniți în viață (dincolo de nivelul financiar, pe toate planurile), au ajuns acolo doar pentru că i-a ghidat pasiunea și iubirea de ceea ce făceau, doar pentru că, încercând să-i crească pe alții, s-au crescut mai întâi pe ei înșiși, sau care, în dorința lor de a se creste pe sine au descoperit că ajungi mult mai departe și mult mai în siguranță dacă, odată cu tine, îi ajuți și pe alții să crească. Aici vorbesc despre spiritul de echipă, despre care am menționat în articolul lunii iunie. În echipă, toți îi sprijină pe toți, efortul este comun și rezultatele se înmulțesc reciproc. Da, spiritul de echipă este o valoare pentru mine, și este o valoare sine qua non a Noului Pământ, a unor dimensiuni înalte vibrațional. Cum s-ar spune, spiritul de echipă este cheia pentru poarta Raiului. Poate avansezi mai încet decât dacă ai merge singur, dar cu siguranță ajungi mai departe și mai împlinit.
Sper că v-am deschis apetitul de a va apleca în contemplare asupra valorilor voastre, și de a vă trasa o listă clară de priorități de la care să nu vă abateti atât de ușor. Atunci când știi care-ți sunt valorile și prioritățile, este mult mai ușor să decizi ce vei face, încotro mergi, cu cine te însoțești, la ce eforturi ești dispus, iar la finalul zilei te vei simți mult mai liniștit și mai împlinit, dincolo de acea presiune haotică ce te face să-ți risipești energia în toate direcțiile în același timp. Este un proces pe care doar tu poți să-l faci pentru tine, și pe care ți-l gravezi adânc în conștiință. Te va salva de multe nopți nedormite și de multe frustrări. Dar e nevoie să-ți iei acum acest timp pentru introspecție și să-ți faci procesul personal.
Mai sunt și alte valori despre care vă pot vorbi. De exemplu, ador să fac cadouri la prieteni. Și nu mă refer doar la cei apropiați. Dacă știu că aș putea face o bucurie, aleg să o fac, chiar dacă pentru asta folosesc ultimele resurse. Iar când spun prieteni, în categoria asta poate să intre și o vânzătoare care m-a servit frumos, un chelner care mi-a adus nu doar o mâncare bună, ci și un zâmbet pe buze, un funcționar care, deși își făcea doar treaba, m-a ajutat să descurc o speță pe care nu o puteam rezolva singură și a avut răbdare ca eu să înțeleg pașii. Da, aleg să le las cadouri, poate un bacșiș, poate un ulei esențial, poate o vorbă sau un sfat, poate o carte, orice simt în acel moment că ar putea fi benefic și ar putea face o diferență în viața acelei persoane. Vorba unei prietene pe care o consider un om de succes și împlinit, "cu cât crești, cu atât creste și ceea ce poți dărui".
Dăruirea e o valoare pentru mine. Dificultatea constă în a păstra echilibrul între a primi și a da, între nevoile personale și ceea ce poți face pentru alții. Primesc cu bucurie tot ceea ce este oferit cu bucurie. Și, după principiul bumerangului vibrațional, primesc și ofer vibrații înalte, iar tot ce este mai jos vibrațional se întoarce la cel/cea care a emis acea energie. Eu aleg ce daruri să primesc și ce daruri să ofer. Eu aleg ce dau și ce iau. (M-ați auzit de multe ori vorbind despre „a alege”, căci despre asta este vorba de fapt, despre asumarea propriilor alegeri! Sună cunoscut, parcă aș mai fi scris despre asta în ultimul an, nu-i așa?)
Ador natura și protejarea ei este o valoare pentru mine. Chiar dacă stau la oraș și la bloc, chiar dacă nu tai pădurea și nu-i dau foc, nu braconez, chiar dacă nu poluez apele (în mod direct), aleg să fac tot ceea ce îmi stă în putință pentru a aduce o diferență în bine. Sigur, nu deversez eu petrol sau reziduuri industriale în lacuri și în mări, dar pot alege să colectez separat uleiul folosit din gospodărie în loc să-l vărs în chiuvetă. Dacă pot să fac economie la hârtie ca să salvez măcar un copac pe an, de ce să nu o fac? Dacă pot preveni împrăștierea gunoaielor și sufocarea atât a naturii, cât și a civilizației de către gunoaie, de ce să nu o fac? Aleg să colectez selectiv deșeurile, pe cât posibil, pentru că am avut ocazia să văd diferența - și câtă muncă este depusă de o mână de oameni în acest sens.
Am citit mai demult într-o carte că elementalii (micile ființe din natură care au grijă de mersul lucrurilor acolo unde noi nu putem) nu doar că apreciază efortul nostru, dar sunt efectiv copleșiți de nebunia adusă de "civilizația" oamenilor. Micile gesturi contează și, atât cât pot, aleg să nu mă opresc din astfel de gesturi mici.
Ar trebui să mă opresc înainte de a vă plictisi, ideea era doar sa vă dau un stimul pentru a lucra la lista voastră de valori, astfel încât să vă puteți stabili mai ușor prioritățile și a vă degreva viața de tot ce este inutil și nenecesar, pentru a câștiga mai mult timp pentru voi și pentru visurile voastre.
Și nu uitați, călătoria este scopul. Contează mai mult cât te-ai bucurat de călătorie, și împreună cu cine, decât cât de departe ai reușit să ajungi.
Dacă ți-a plăcut articolul și vrei să împărtășești valoarea, nu uita să-l trimiți și prietenilor!
Sursa foto: https://foreverconscious.com/working-with-the-magic-of-nature-spirits
Dacă vrei să susții activitatea acestei pagini și publicarea cât mai multor articole gratuite, poți contribui cu o donație aici donează prin PayPal